Nastere prin cezariana vs. nastere naturala

• Nastere prin cezariana
• Nastere naturala

Indiferent de tipul de nastere pe care il vom alege, un lucru este cert: nasterea, in sine, reprezinta un miracol al naturii si cel mai natural proces pe care il poate indura corpul uman. Acesta este, cel mai probabil, visul oricarui cuplu, de a deveni parinti si de a incepe un nou pas in viata noastra. Chiar daca experienta pe care mama o traieste poate fi una traumatizanta, datorita durerilor si a altor aspecte legate de acesta, ea va fi, intr-un final, o fiinta care radiaza de fericire odata ce isi va tine noul nascut, pentru prima data, in brate.

Nastere prin cezariana

Din pacate, in ultimul, timp, tot mai multe femei aleg sa dea nastere prin cezariana, chiar daca mama natura a avut altceva in plan pentru noi. Este demonstrat stiintific (sute de studii atestand acest lucru) ca o nastere prin cezariana implica, de cele mai multe ori, o perioada mult mai indelungata de recuperare, fata de cea naturala. O mama care trece printr-o cezariana va trebui sa stea minimum inca 4 – 14 zile la spital, pana cand va putea sa se intoarca acasa, spre deosebire de femeile care dau nastere natural, ele putand parasi spitalul, adeseori, chiar si in ziua nasterii. De obicei, persoanele care trec printr-o nastere prin cezariana nu pot sa se intoarca, la viata obisnuita, timp de o luna, deoarece aceasta este perioada de care corpul are nevoie pentru a isi reveni. De exemplu, majoritatea doctorilor recomanda ca, pentru cel putin 6 saptamani dupa nastere, noua mama sa evite efortul fizic si contactul sexual.

Desigur, sunt momente si situatii cand o nastere prin cezariana este recomandata, daca nu obligatorie, datorita unor complicatii ce pot pune in pericol atat viata mamei, cat si cea a copilului. Unele dintre situatiile cele mai comune pentru care o femeie trebuie sa faca o cezariana sunt:

• Canalul de nastere este mult prea stramt pentru ca fatul sa incapa prin el (o situatie destul de rara).
• Fatul este prea mare pentru a incapea prin canalul de nastere (una dintre cele mai dese situatii).
• Dilatatia si travaliul stagneaza pentru o perioada lunga de timp (De asemeni, precum cea de-a 2-a situatie, aceasta este una destul de comuna.).
• Evitarea transmiterii infectiilor (Cum ar fi herpesul genital, transmiterea lui putand fi evitata printr-o cezariana.).

Mai mult decat atat, daca vei ramane, iarasi, insarcinata, iar sarcina precedenta a rezultat intr-o nastere prin cezariana, va fi aproape imposibil sa nasti natural, datorita posibilelor complicatii ce pot aparea, cum ar fi ruperea cicatricei.

Nastere naturala

Asa cum am spus mai devreme, cel mai pur si natural proces pe care il poate suporta corpul uman este nasterea naturala. Conform unor studii, atasamentul dezvoltat de mama catre copil este cu mult mai mare la nasterea naturala, fata de cea prin cezariana, deoarece se elibereaza mult mai multi hormoni.

Desigur, acest proces este, de obicei, foarte dureros, dar depinde foarte mult si de psihicul mamei si cum doreste aceasta sa gestioneze situatia. De exemplu, exista o tehnica folosita de mai bine de jumatate de secol, numita Lamaze. Cu Lamaze, se presupune ca orice femeie poate sa nasca fara aproape nici o durere, daca aceasta intelege, pe deplin, toate tehnicile de respiratie asociate, tehnicile de relaxare, sa intelegi transformarile pe care corpul tau le suporta, si multe altele.

Asadar, nu este de mirare ca multe femei aleg o nastere prin cezariana, deoarece, la prima vedere, nu suporta vreo durere. Putine dintre ele stiu, totusi, ca acest proces vine cu o perioada lunga de odihna, in timp ce femeile care aleg o nastere naturala, sunt apte de munca chiar si dupa o saptamana de la nastere.

De ce iubim Facebook-ul?

Nu stiu ce parere aveti voi, dar mie mi se pare ca Facebook-ul este locul in care totul devine posibil. Nu este nimic care sa nu ii scape ochiului ager al Facebook-ului si asta nu pentru ca te urmareste, ci pentru ca tu cauti cu orice pret sa iesi in evidenta prin intermediul acestuia. Facebook-ul este, de fapt,  site-ul care face ca viata ta sa devina posibila. Da, ati citit bine! Avea dreptate cine spunea la un moment dat ca, daca nu ai Facebook, nu existi. Nu de putine ori am intalnit cazuri, in care diverse persoane au devenit din anonime niste veritabile dive, datorita acestui site. Prea mult nu face, insa e suficient si atat: strange cat mai multa lume la un loc pentru ca tu sa te faci cunoscut peste noapte. O fi si asta un lucru bun, avand in vedere cat de mult poate creste increderea de sine, insa, uneori, dusa la extrem, mai mult raneste decat ajuta.

Nu vreau sa las un comentariu rautacios la adresa Facebook-ului, ba din contra, ma pot lauda la randu-mi cu un cont creat de cativa ani, dar nu pentru ca imi doresc neaparat ci pentru ca ma si ajuta. Mai nou, pe unele cv-uri gasesti o rubrica in care sa iti treci numele de pe Facebook, pentru ca ei sa poata sti cu cine urmeaza sa colaboreze. De fapt, din postarile tale si numele pe care l-ai ales ca sa te reprezinte, isi pot da seama cam ce fel de persoana esti (introvertita/extrovertita, sociabila sau nu, ce hobby-uri ai etc.)

Nu stiu de ce, dar acest site  a devenit un “must-have”  al zilelor noastre. Nu poti sa te duci la o terasa fara ca prietenii de la masa sa nu stea cu smartphone-urile in mana si sa isi dea check-in, ori sa-si comenteze pozele recent facute si postate sau, poate sa si agate folosindu-se tot de Facebook. Chiar de curand, am auzit ultima replica de agatat: “cum te gasesc pe Facebook?” Deja, celebra replica cu numarul de telefon paleste in fata Facebook-ului. Acum, pana si mesajele de pe telefon au devenit banale. Daca tot exista Facebook pe telefon, de ce sa nu vorbim acolo, nu-i asa?

Ei bine, Facebook-ul a devenit mai mult decat un simplu site de socializare. Facebook-ul a devenit parte din lumea in care traim. Te ajuta sa iti promovezi afacerea, te ajuta sa te promovezi pe tine (si stim bine ca imaginea vinde cel mai mult, mai ales in cazul vedetelor), te ajuta sa nu te plictisesti si mai presus de toate, te ajuta sa socializezi cu oameni din toata lumea. Deci, acordam un “like” pentru Facebook!

Exoticele restaurante bucurestene

Pana sa ajung in Thailanda, nu mancasem niciodata mancare asiatica. Eu eram fidela bucatariei romanesti si greu ma faceai sa gust ceva mai exotic. Asfel ca, in afara de clasicul orez, care imi placea la nebunie, nu m-a tentat nimic din bucataria celor multi, cu ochii mici si cu zambetul mereu pe buze. Insa, cand am ajuns in Thailanda, intr-un info trip, a trebuit sa ma conformez regulilor impuse de agentia care ne trimisese acolo. Asa se face ca, avand organizate tot felul de seri festive, a trebuit, la inceput, dupa care am facut-o de buna voie, sa mananc mancarea thailandeza. Si acolo s-a intamplat: m-am indragostit de mancarea lor si mi-am promis ca odata ajunsa inapoi in Romania, voi cauta prin zeci si sute de restaurante bucurestene, minunatele restaurante chinezesti, thailandeze si japoneze si de alte natii, cate or fi pe lumea asta. Si vreau sa spun ca mancarea asiatica, precum si cultura aceasta, mi se par de departe cele mai savuroase, pline de mister, surprinzatoare si extrem de sofisticate. Nu pot spune ca sunt addicted, in sensul in care mi-as dori mereu sa mananc astfel de preparate. Am ramas fidela preparatelor facute ca la mama acasa, insa sosurile pe care le-am mancat in restaurante chinezesti, de exemplu, savoarea condimentelor lor traditionale si combinatiile atipice de gusturi m-au cucerit definitiv si m-au facut un consumator curios si un pic mai pretentios chiar si cand vine vorba de bucataria noastra traditionala. Iar orezul lor... Doamne, orezul lor este minunat, iar mie, recunosc, nu mi-a iesit niciodata asa, orice am incercat. Acum, nici nu pretind ca as fi o bucatareasa cu staif si ani de experienta, dar nici nu mi-as fi imaginat vreodata ca e atat de greu sa faci un orez. In plus, imi place foarte mult acel “sticky rice” (orez lipicios), care, din punctul meu de vedere, inlocuieste cu succes orice paine pufoasa, calda si abia scoasa din cuptor. Dar, pana la urma, vorbim de gusturi, iar “de gusturi nu se discuta”. Parol!

De ce am ajuns sa muncim numai pentru bani?

O situatia des intalnita la noi (si in alte tari, dar nu chiar in aceeasi masura) este aceasta in care mai toata lumea isi alege „o facultate de viitor”, oricare ar fi aceea, indiferent ca se pricepe si stie ce face sau doar face eforturi supraomenesti pentru a o urma si a face pe plac parintilor, orgoliilor lumii ”care vorbeste” ignorandu-si cu desavarsire dorinta reala in ce priveste alegerea unei meserii sau vocatia care intr-un fel sau altul va fi toata viata prezenta.

In continuare, dupa terminarea studiilor se alearga dupa locuri de munca in stransa legatura cu studiile si pe cat mai multi bani inca de la inceput si, de cele mai multe ori, mai repede de un an, apar nemultumirile legate de conditiile oferite, de cerintele angajatorului, de pretentiile jobului in sine transformandu-se in frustrari personale care vizeaza neputinta de a le urma, respecta, savarsi, realiza, incapacitatea de a le face fata fizic. Apar plangerile, comportamentul angajatului se schimba transformand treptat omul din el (pentru ca pana la urma, inainte de toate functiile, suntem oameni) stresul este factorul acaparator si nimic nu mai e bine. Si totusi este tocmai jobul de care cu numai putin timp inainte subiectul se declara multumit si mandru. Dezinteresul si insatisfactia cu care incepe sa se prezinte la locul de munca il vor face curand sa se indoiasca de alegerea initiala si sa isi puna intrebari legate de ce i-ar placea de fapt sa faca, ce i-ar placea sa fie, cum iar placea sa fi ales? Dar de cele mai multe ori este tarziu; oamenii se complac, am descoperit in timp, in situatia creata de ei insisi si deseori din mandrie. Daca vor recunoaste ca sunt nemultumiti sau ca nu fac fata vor fi luati peste picior, vor fi vorbiti pe la spate si vor scadea in ochii celorlalti. Ca si cum sa te razgandesti ar fi un defect si te-ar face inferior celor care nu stiu exact ce isi doresc si acepta ce li se impinge „pe tava” direct la nas .

Asa se transforma oamenii din personalitati individuale in personalitati colective: prin alegerea de a face in viata ceva ce – in mod exclusiv- le aduce bani, e de viitor si se cere. Lucru care pana la un punct, nu e deloc gresit. Dar, ar fi si mai sanatos daca ar imbina utilul cu placutul pentru ca doar atunci vor ajunge asemenea celor pe care si i-au luat majoritar ca model: oamenii de succes. Eu cred cu tarie ca cei mai multi oameni de succes, cu adevarat de succes si nu parveniti, sunt cei care au stiut ce vor sa faca in viata, nu au cedat influentelor exterioare si au facut bine ceea ce au ales sa faca. Cand faci ce iti place faci din principiu mai bine pentru ca iti dai interesul. Un job la care mergi pur si simplu pentru a merge la job si a-ti lua salariul lunar, iti aduce doar salariul lunar necesar intretinerii. Un job la care mergi cu drag, pentru ca tu l-ai ales, ai studiat aprofundat pentru el si te motiveaza in primul rand intelectual si sufleteste, te va motiva automat sa dai mai mult, sa faci mai bine si sa atragi si veniturile dorite. Pentru ca lucrul facut cu pasiune e intotdeauna un lucru facut bine care se vede. Nu cred ca sunt mai apreciati cei care merg cu fals interes la locul de munca dar se arata interesati si nu cred ca aceia care se gandesc permanent la solutii prin care sa arata angajatorului cat isi dau silinta vor atrage salarii mai mari. Pur si simplu nu cred. Legea atractiei universale functioneaza asa cum o tratam la randul nostru. Atragi ceea ce esti, ce gandesti, ce simti cu adevarat. Lucrurile facute de suprafata raman intotdeauna la suprafata si in continua plutire care greu si rareori se stabilizeaza . Si asa ajung tot mai multi sa se planga de alegerile lor, sa se arate nemultumiti si sa alerge dupa lucruri pe care nu realizeaza ca nu cum sa le obtina cata vreme nu respecta si procesul aducerii lor la sine. Muncind exclusiv pentru bani, vom avea – poate- la un moment bani. Dar niciodata nu vom sti exact ce ne lipseste in urma a ceea ce obtinem totusi cu banii castigati…

Calatorie in Bucuresti

Romania este o tara care din punct de vedere al reliefului este foarte complexa . Muntii Carpati cu statiunile de ski, zonele balneoclimaterice, Marea Neagra cu minunatele plaje si statiuni, Delta Dunarii si numeroase orase importante pe harta tarii , precum : Sibiu, Brasov, Constanta, Cluj si nu in ultimul rand Capitala Romaniei – Bucurestiului.

Daca vara aceasta ati planuit o excursie in Bucuresti, este o destinatie perfecta. Bucurestiului este destinatia ce imbina perfect toate elementele unei vacante reusite. Muzee, parcuri naturale si parcuri de distractii, teatre, restaurante si cluburi vestite vor crea o vacanta ideala.

Cu ce ajungeti in Bucuresti? Sunt multiple variante : trenul potrivit pentru tineri , ofera si discount; avionul, autocarul si masina personala. In cazul in care sositi cu masina este bine sa va informati daca hotelul in care veti sta are o parcare proprie, pentru ca in Bucuresti spatiile de parcare din centrul orasului sunt limitate.

Unde veti sta in Bucuresti ? Sunt foarte multe spatii de cazare , hoteluri, moteluri, apartamente, hosteluri. In functie de bugetul pe care doriti sa il alocati puteti alege intre hoteluri de 2 stele pana la hoteluri de 5 stele. La fel si in cazul zonei , hotelurile din centrul orasului au un tarif putin mai ridicat, ca alternative sunt disponibile hoteluri langa Gara de nord, hoteluri in baneasa sau chiar hoteluri in Otopeni si in diferite cartiere din Bucuresti, usor accesibile.

In alegerea locatiei de cazare puteti consulta diferite oferte speciale pe care hotelurile le propun pentru rezervarea din timp sau pe mai multe nopti.

Puteti apela la o agentie de rezervari, cum este hotel-bucuresti.com, acestea avand in portofoliu toate unitatile de cazare cu tarife speciale, si astfel veti fi indrumati in alegerea hotelului potrivit cerintelor pe care le aveti.

Ce puteti face in Bucuresti? Daca aveti si copii puteti merge la Gradina Zoologica, Gradina Botanica sau la Circ. In oras sunt numeroase teatre pentru copii, incepand de la 3 ani. Terra Parc este cel mai modern parc de distractii din Bucuresti. De luat in calcul sunt si muzeele. Printre cele mai importante se numara : muzeul Antipa, Muzeul Satului, Muzeul de Istorie.

Parcurile bucurestene sunt foarte frumos amenajate si propun o serie de activitati distractive pentru cei mici, si nu numai! Inca din 1806, Herastrau este cel mai mare parc din Bucuresti, avand o suprafata de 110 hectare. Aici va puteti plimba cu barca sau cu vaporasele, lacul avand o intindere mare . Bicicleta este potrivita pentru un tur al parcului. Va recomandam sa luati parte la un spectacol organizat in cadrul teatrului de vara. O alta atractie a parcului este expozitia Reef Aquarium, un spatiu unic in Bucuresti unde puteti vizita numeroase specii de pesti exotici, rechini, pisici de mare, caluti, meduze si corali.

Un alt parc renumit din Bucuresti este Cismigiu. Aici vara se pot hrani lebedele, puteti admira minunata gradina a trandafirilor si va puteti relaxa in Foisorul Fanfarei.

Cu siguranta vizita in Bucuresti va fi placuta, si veti dori sa reveniti ori de cate ori aveti ocazia.

Cinematograful… un loc uitat

De cativa ani buni, salile de cinema sunt in majoritate goale. E posibil sa fie pline cele foarte mici si asta numai la vreo premiera extrem de importanta sau care cel putin ii face curiosi si atunci merg in masa. Asta se intampla poate o data, de doua maximum trei ori pe an. Dupa care salile de cinema exista pentru 10-20 de cinefili pe zi. Iar in cele mari, acest numar arata ca o mana de furnici aruncate intr-un Ocean.

Am tot fost la cinematograf de dragul sentimentului pe care il am atunci cand vad un film pe ecran mare, cand stau in fata si simt ca fac parte din poveste, pentru placerea de a le sorbi cuvintele si intelesurile gesturilor. Am fost pentru ca iubesc filmul si cred ca multe dintre ele merita pretuite cu cel putin 20 de lei, pretul unui bilet de intrare in sala. Si am fost trista sa descopar sala goala de atatea ori. Ba chiar acum doua saptamani, am fost sa vad „Pozitia copilului” in cele cateva ore libere din mijlocul zilei, pe neasteptate si am fost singura in sala. Credeam ca nu am ajuns in sala corespunzatoare ca am gresit ora sau ca probabil nu mai ruleaza si eu nu am stiut. Dar nu! Filmul chiar rula doar ca eu eram singurul ocupant al unei Sali pentru 200 de locuri. Si m-am simtit pe de o parte bine pentru ca eram un operator din afara care se implica in poveste cu ochii mari si aproape de ecran iar pe de o parte trista pentru ca oamenii prefera sa astepte totul online o data pentru a face economie si a doua oara pentru a nu se deplasa,  pentru comoditatea locuintei in care isi amenajeaza tot felul de sisteme video si audio pe care sa le faca celebre in randul cunoscutilor. 

Totusi, sa mergi la cinematograf e atat de frumos, macar pentru gandul ca e o iesire, pentru ca e un ecran mare, pentru ca e o actiune colectiva, pentru ca aduni reactii, impresii si pentru ca sentimentul  de a fi intr-o sala de cinema nu e totuna cu acela de a sta acasa in varful patului. Ca o paranteza la asta, va sugerez sa vizionati ”The dreamers” in caz ca nu l-ati vazut deja (se gaseste online, cu subtitrare acum). Acolo se vede adevarata pasiune pentru filme chia daca, poate , putin dusa la extrem. Dar pentru mirosul, atmosfera, sunetul si sentimentul pe care il traiesti atunci cand esti intr-o sala de cinema, merita sa mergi la cinema si sa vezi online ceea ce nu ruleaza\nu mai ruleaza la cinematograf. Cred ca experienta cinematografului este o acumulare sanatoasa de informatii, imagini si senzatii pe care ecranul televizorului sau al calcualtorului, nu o pot reda. Macar ca o luati ca pe un exercitiu, faceti asta o perioada de timp pentru a descoperi singuri diferenta!