Sloterdijk

Sloterdijk: ‘Mai întâi fermierul l-a înlocuit pe vânător, apoi omul urban l-a înlocuit pe fermier, iar acum căutătorul şi culegătorul din lumea monitoarelor îl înlocuieşte pe cititorul urban’. Îmi amintesc ce vâlvă făcuse ‘Die Revolution der gebenden Hand’, articolul din Frankfurter Allgemeine (prompt preluat în Forbes…), în care numea statul asistenţial, social, de tip european o ‘cleptocraţie’, propunea anularea integrală a impozitelor şi înlocuirea lor cu un sistem filantropic, de înduioşare a bogaţilor – un soi de înlocuire a solidarităţii sistemice cu mendicitatea.
       Liberal-conservatorii devin tot mai liberali…
       Mentalitatea filantropic-umanitaristă, care nu se interesează, condescendent, decât de suferinţa imediată, pierde din vedere problema libertăţii şi a suferinţei morale. O singură latură a umanităţii e valorizată, cea care poate antrena remuşcarea. Însă cel care suferă singur, în individuaţia sa radicală, pentru faptul de a fi exact ceea ce e, privat de solidaritate şi absolut singur, nu interesează pe nimeni.

       Stranie schimbare istorică de direcţie: antisemitismul e tot mai puţin de extremă dreapta (teoriile rasiste s-au stins) şi tot mai mult de extremă stângă, antimondialistă (asociere prin contiguitate: evrei, bani, alianţă Israel-Statele Unite, capital global). O deplasare stranie, şi o tentaţie prin care stânga a mai trecut. Antisemitismul a schimbat tabăra, şi asta n-o să rămână fără consecinţe.

       Tresărire: R.C. va da un interviu, apărând la… televiziune. Şi-a distrus legenda. Emoţii pentru el. Nu mă îngrijorează ce va spune, ci cum va reuşi să nu spună lucrurile.

Jocuri cu golf si jocuri cu mancare

Ca sa fiu impartiala in acest articol m-am hotarat sa scriu despre doua tipuri de jocuri: unul dedicat in primul rand sexului masculin iar unul dedicat sexului feminin. Este vorba despre jocuri cu golf si respectiv jocuri cu mancare.
Si pentru ca asa este frumos voi incepe cu doamnele si voi scrie cateva cuvinte despre jocuri cu mancare. Se pare ca subiectul pare sa prinda din ce in ce mai multa amploare atat in mass media, daca ne uitam la toate emisiunile cu aceasta tema care au tot aparut cat si in mediul online. Deoarece scriu despre jocuri, voi incerca sa enumar douan dintre cele mai populare jocurile cu mancare pe care le puteti incerca in mediul online. Majoritatea dintre ele se joaca cu alti jucatori si sunt intr-un mediu competitiv, in care trebuie sa gatiti pentru un intreg restaurant si sa va invingeti oponentii prin calitatea serviciului si a mancarii. Alt tip de jocuri cu mancare foarte popular presupune urmarea unei retete pas cu pas. Evident ca fiecare joc este unic, si va asigur ca gasiti pe site-urile dedicate foarte multe variante care sa va ajute in pasiunea voastra.
Golful este stiut a fi un joc de relaxare, destinat in special barbatilor cu o anumita situatie sociala. Dar multumita mediului online, si a jocurilor pentru PC si platforma, acesta acum poate fi jucat si experimentat de catre oricine, chiar si de copii sau femei.  Unele jocuri  precum cele pe consolele cu senzori de miscare sunt atat de realiste, incat sentimentul va fi asemanator a aceluia avut pe un teren de golf real. Sincer este greu sa va descriu senzatia, asa ca sper ca v-am facut suficient de curiosi incat sa incercati unul din aceste jocuri cu golf.
Desigur ca mai sunt si alte jocuri pe care le puteti incerca, dar ramane sa scriu despre ele cu alta ocazie.

Pianistul

 Wladyslaw Szpilman, eroul filmului lui Polansky (‘Pianistul’), ar fi fost agent al Gestapo pe când se afla în ghetoul din Varşovia.
       E exact genul de informaţie pe care nu vrem s-o aflăm niciodată. Nu schimbă nimic. Dacă într-un ocean de adevăr există minciună, e irelevant. Captivitatea în nazism a fost o oroare, punct. Povestea lui a fost exemplară: exemplară pentru acest fapt. Nu contează, de aceea, dacă ea a fost sau nu adevărată. După cum nu contează nici dacă povestea conţinută de un roman e adevărată sau nu: dacă el cade pe adevăr, dacă surprinde ceva de natura esenţialului, romanul e adevărat. Orice roman îndeajuns de complex e adevărat, şi toată literatura plauzibilă e în mod necesar adevărată.
       Nu vreau să aflu despre cutare erou de azi că ar fi fost de fapt un laş, despre cutare torţionar că era sensibil, asculta muzică de cameră şi colecţiona timbre. Nu e interesant nici pentru presa gossip. Nu pentru că asta ne-ar altera antinomia etică fundamentală între victimă şi călău, bulversându-ne discernământul. Ci pentru că e perfect irelevant. Ficţiunile au un adevăr fundamental şi atunci când nu conţin nici o umbră de adevăr subiectiv. Spiritul ‘jurnalistic’ e nul în analiza realului; tot ce contează sunt liniile mari. Mâine vom afla că n-au fost şase milioane de evrei ucişi în lagăre, ci patru virgulă cinci. Ei şi? A scormoni după factual, după ceea ce ‘se află în spatele’ vreunui lucru, al unui fenomen, e inept, iar jurnalismul, probabil cea mai stupidă, intrinsec stupidă, meserie din lume.

Fotograf animalier.

 ‘Fotograf animalier.’ Am auzit această expresie abisală.

       N.: ‘Banii nu mă interesează.’ Când ai destui, declaraţie curajoasă.

       Perioada predilectă de separare a cuplurilor: vacanţa de vară, cele două săptămâni dinainte de Crăciun (paroxismul), aniversarea zilelor de naştere, începutul primăverii.
       Perioada predilectă a crimelor şi violenţelor: weekend-ul şi vacanţele.
       Când oamenii apucă să se vadă, cu alte cuvinte.

       Habar n-am dacă adolescenţii pricep că marketingul are de pierdut de pe urma reflecţiei. Reflecţia e un pur coşmar. Dacă azi nu mai există modă, în mainstream, decât pentru tineri, culori pentru tineri, forme şi structuri pentru tineri, joviale, destinse, cool până la idioţie, dacă departamentele de creaţie îşi mobilizează lansările considerând că nu există populaţie vie peste 30 de ani, nu e pentru că cineva dă doi bani pe ei, nici pentru că ar vrea să se menţină în spiritul timpului. Pur şi simplu un adult e un client complicat. Subtil, pretenţios, puţin entuziast, el va pune întotdeauna probleme ajuns în faţa unui stand de vânzări; tânărul e pionul perfect pentru piaţă; înghite vorace noul, gregarul, improvizaţia. În reclamele pentru ei, lumea constant roz-decerebrată, care apare proaspătă, suavă, în agitaţie, strălucitoare – e strict lumea pieţei, paradisul. O lume fără adulţi e idealul nemărturisit al capitalului. De pildă dacă într-o zi s-ar inventa un genocid convenabil…

       Miles Davis, întrebat care ar fi dorinţa sa cea mai mare: ‘Să fiu alb’.
       Femeile care declară constant că ar fi dat orice să se nască bărbaţi.
       Curând: săracii care ar fi preferat să fie înstăriţi, bolnavii care ar prefera sănătatea, viii care ar opta cu predilecţie să nu fie morţi.
       Observ că elementarul e la mare preţ.

       Feministele ‘pro-sex’ din anii ’90, care consideră pornografia deloc degradantă, ci eliberatoare, au ceva foarte interesant. Nu e totuşi dificil să detectezi că felaţia sau sodomia terminată cu ejac facial nu sunt o manifestare a respectului, că bărbatul are nevoie să creadă că are în faţa lui un subom, un gunoi. Ce le-a făcut să continue? La mijloc e o silă teribilă de sine (ceva de neconceput la Beauvoir) amestecată cu tristeţe şi violenţă, pe care Virginie Despentes a surprins-o pertinent. Poate porni feminismul de la sila de sine, de la ireverenţa egoului? De ce nu. E o cale foarte interesantă, inedită, mai fecundă decât s-ar crede. E vorba de raportul de putere. Spunându-ţi: ‘Şi eu am nevoie să mă simt un gunoi, sau cel puţin asta se vrea de la mine’, calea onestităţii e deschisă. E un nonsens să-ţi faci despre tine o idee care falsifică raportul de putere, închipuindu-ţi că poţi fi mult în exterior fiind în budoar nimic. Budoarul a fost întotdeauna marea cheie pentru care feminismul n-a reuşit şi a intrat în recul. O stupefiantă onestitate aşează lucrurile în dimensiunea lor. Feminitatea poate începe de aici: de la nimic, de la imaginea curvei, a gunoiului uman umilindu-se, călcat în picioare, scuipat, urinat, defecat şi apoi aruncat în silă, pentru a fi a doua zi păpuşa aseptică pe care o săruţi la micul dejun. Lucrurile sunt acum limpezi, platforma revendicativă a realului e aşezată corect. Feminismul anterior, cerebral, avea ceva incredibil de burghez, şi n-a îndrăznit niciodată să meargă prea departe în analiza realului.