Si acum, despre un subiect putin mai serios, si chiar extrem de dureros.
Pus fata in fata cu probleme serioase acasa, printre care se numara abuzul fizic, verbal si psihic, pentru ca astea vin la pachet, bineinteles, copilul ia decizia extrema de a fugi de la domiciliu, crezand ca aceasta va fi totusi o solutie buna si va remedia cat de cat situatia. E disperat si nu stie unde sa se duca. Ajunge intr-un final la pragul usii mele si il iau sub aripa mea, pentru cateva zile, pentru a-i asculta povestea si pentru a ma gandi ce sfaturi as putea sa ii dau in legatura cu situatia lui de acasa.
Copilul este unul dintre acei multi carora parintii le-au plecat in Italia, Spania, Uk, you name it, we have it. Lasat de izbeliste, minor, ramane in grija unei rude extrem de posesive, e obligat sa isi asume responsabilitatea de a plati facturi si de a stii sa isi administreze banii primiti de la parinti, pentru mancare, haine, scoala si alte lucruri de care ar mai avea nevoie. Pe langa faptul ca e un pic prematur sa iti lasi copilulminor asa, si sa pleci, sa ii arunci responsabilitatile tale, doar pentru mai multi bani, mai e o mare problema.
Si anume omul caruia i-a fost lasat in grija copilul. Care, dupa cum v-am povestit mai sus, il distruge psihic.
Nestiind ce sa fac cu el, i-am propus sa discute cu parintii. Se pare ca nici ei nu au fost receptivi la problema lui, din contra. Urmatorul pas ar fi apelarea la autoritati.
Iar aceasta e problema spinoasa, la care vroiam sa ajung. La cine poti apela, daca ai probleme acasa, nu ai dovezi sau martori, decat cuvantul tau impotriva adultilor care te-au crescut, dar te si molesteaza? Politia. Ce ar putea face politia, mai mult de a da o amenda pentru disturbarea linistii publice? Mai nimic. Protectia Copilului, si aici se complica din nou treburile. De ce? In primul rand, birocratia. Daca se intenteaza un proces, desi e posibil ca pana acolo parintii sa intoarca foarte bine situatia in favoarea lor, iar copilul, pentru faptul ca a fugit de acasa, sa ajunga intr-o scoala de corectie, e cuvantul lui impotriva lor. Nu are nici o aparare, nu are unde merge, e mai mult ca sigur ca ii va fi mai rau daca va complica lucrurile in felul acesta. In plus, cine dumnezeu il apara intr-un proces? Avocatul Poporului, am auzit si eu de el, dar nu mi-e clar pe unde e si cu ce se ocupa.
Si atunci, intrebarea mea e: ce poate face, inafara de a suporta si a inghiti, asteptand intr-un final momentul in care va pleca din casa respectiva si va scapa pentru totdeauna de scandaluri, urlete si batai? Si el e doar un caz. Ce ne facem cu restul? El are totusi o varsta deja. Ce facem cu cei care sunt molestati din frageda pruncie? Ei ce sanse au, pentru a creste intr-un mediu normal si sanatos, daca ar fi apeleze la institutiile care se presupune ca ar apara drepturile copilului?
Nu cunosc mai deloc legile, nu e domeniul meu, dar fiind pusa si eu fata in fata cu anumite situatii din casa mea natala, am intrebat prin dreapta si prin stanga. Acestea au fost raspunsurile pe care le-am primit si eu. Iar solutia mea a fost cea mai proasta pentru mine, dar nu am avut alte variante.
Unde esti tu, PRO TV-ule? Sa te vad acum ce petitii mai faci. Sau asta nu e un caz extraordinar, care sa iti creasca rating-ul?
Asa ma gandeam si eu.