Neavand carnet si un mic rau de masina, ne-am hotarat sa mergem la mare cu trenul. Toate bune si frumoase, ne-am luat biletele din timp, destul de scumpe pentru conditiile oferite, dar trecem peste. Ajungem in gara cu bagajele dupa noi si stiind ca avem vagonul 12 asteptam trenul mai la coada. Vine trenul si incepe numerotarea 1, 2, 3…..11,13. Unde e 12? Intrebam controlorul si ne spune ca vagoanele 10, 12 si 14 vor fi trase in cealalta parte, in fata. Asa ca fugim cu tona de bagaje dupa noi pe tot peronul pentru a ajunge la respectivul vagon. Cand colo care e? Nu sunt numerotate. Propun sa ne urcam si sa aflam dinauntru care e vagonul nostru. Ne dezmeticim intr-un final si ajungem la locurile noastre, doua la numar.
Ne instalam, ne dezbracam, pun biletele la indemana si asteptam sa plece. In fata noastra cele doua locuri erau libere. Ce incantati suntem. Nu dureaza mult. Doua femei si un copil vin pe cele 2 locuri. Imi verific inca o data biletele si noi stam bine. Stateam si ma gandeam ca poate coboara repede de nu i-au mai luat si copilei bilet. Nu. Ele in Constanta, noi in Costinesti. Vreo doua statii una dintre femei isi gasise un loc prin vagon, dar la un moment dat toate se ocupasera. Asa ca dintr-un drum infernal de 9 ore, vreo 2 le-a stat in picioare langa locuri pentru a lasa copila sa doarma, iar vreo 3 inghesuita pe un colt din locul ei. A avut norocul insa ca nu a dormita copila tot drumul tinand-o mama ei in brate, reusind astfel sa stea si cealalta pe scaun.
Intorcandu-ne de la mare si facand o escala de o noapte in Buzau, drumul desi a fost mai scurt a fost mult mai neplacut. Pe langa faptul ca era aer conditionat si toti pasagerii tremurau, in mijlocul fiecarui compartiment era o masa care incomoda orice miscare.
In cel din urma drum spre casa, dupa ce cu greu ne gasim locuri (chiar si separate), untem informati ca “acum trebuie sa va dati jos din tren. Repede repede”. Asa ca adunam toate gentile de prin tot vagonul si coboram. Asteptam alt tren. Cu intarziere de 30 de minute. Ne urcam in el intr-un final si speram ca nu se mai intampla nimic neasteptat.
Intr-un final ajungem acasa obositi dupa o calatorie de 13 ore cu trenul in decurs de 2 zile.
Ne instalam, ne dezbracam, pun biletele la indemana si asteptam sa plece. In fata noastra cele doua locuri erau libere. Ce incantati suntem. Nu dureaza mult. Doua femei si un copil vin pe cele 2 locuri. Imi verific inca o data biletele si noi stam bine. Stateam si ma gandeam ca poate coboara repede de nu i-au mai luat si copilei bilet. Nu. Ele in Constanta, noi in Costinesti. Vreo doua statii una dintre femei isi gasise un loc prin vagon, dar la un moment dat toate se ocupasera. Asa ca dintr-un drum infernal de 9 ore, vreo 2 le-a stat in picioare langa locuri pentru a lasa copila sa doarma, iar vreo 3 inghesuita pe un colt din locul ei. A avut norocul insa ca nu a dormita copila tot drumul tinand-o mama ei in brate, reusind astfel sa stea si cealalta pe scaun.
Intorcandu-ne de la mare si facand o escala de o noapte in Buzau, drumul desi a fost mai scurt a fost mult mai neplacut. Pe langa faptul ca era aer conditionat si toti pasagerii tremurau, in mijlocul fiecarui compartiment era o masa care incomoda orice miscare.
In cel din urma drum spre casa, dupa ce cu greu ne gasim locuri (chiar si separate), untem informati ca “acum trebuie sa va dati jos din tren. Repede repede”. Asa ca adunam toate gentile de prin tot vagonul si coboram. Asteptam alt tren. Cu intarziere de 30 de minute. Ne urcam in el intr-un final si speram ca nu se mai intampla nimic neasteptat.
Intr-un final ajungem acasa obositi dupa o calatorie de 13 ore cu trenul in decurs de 2 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu