Mersul cu rolele

Cand aveam vreo 14 ani mi-a cumparat si mie tata, niste role. Si ce incantata eram, mai ales ca aveau roti de cauciuc sau cum s-or numi. Abia asteptam sa ajung acasa si sa le incalt. Si exact asta ma facut. M-am incaltat cu minunatele mele role si am iesit afara. In scurt timp insa mi-am dat seama ca nu am sa ma pot da cu ele, niciodata. Nu puteam sa-mi tin picioarele drepte de nicio culoare. Motiv pentru care mi-am facut rana la picioare.
 
Incepuse sa-l invidiez pe fratele meu, fiindca el in nici jumate de ora se dadea cu rolele de parca era un profesionist. Parca se nascuse cu ele in picioare. A incercat sa ma invete, el, vecina, care mi-era prietena draga, tata. Dar nu s-a legat de mine si pace. Le-am abandonat in dulap. Acum, parca m-as da din nou, dar nu stiu daca as putea invata. Imi va veni vremea sa invat, atunci cand ii vor trebui  fiicei mele. Si probabil ca tot in momentul ala, nu voi avea de ales si va trebui sa imi tin picioarele drepte, daca nu vreau sa imi fac iarasi rani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu